Daily Archives: 24/03/2011

Despre cum am format eu Omul Nou in ultimii ani ai comunismului (I)


Partea I: Despre cum am inceput eu sa educ ultima mea promotie de Oameni Noi
(Nota: Orice asemanare cu situatii din era post-revolutionara este cutremuratoare)
„Educarea gustului artistic, a sensibilitatii estetice a elevilor contribuie la formarea omului nou, care va cultiva relatii bazate pe sentimente umane, pe principii de etica, estetica si echitate la locul de munca.”
Nu, nu e un citat din vreo lucrare de acum douazeci si ceva de ani!
E dintr-o prezentare mult prea actuala ca sa nu ma faca sa ma infior! Cineva, dupa atatia ani, inca mai are manierismele verbale caracteristice acelei perioade! Si pune aceste vorbe intr-un context presupus contemporan, presupus educational!
Mai intai expresia ma zgarie pe retina, apoi imi da ocazia de introspectie: „Bine-bine, critici tu pe altii, dar tuu… tu ce faceai, mai ales in ultimii ani ai comunismului?”
Pai, ce sa fac si eu??? Educam Omul Nou!
In ultimii ani de comunism eram o biata invatatoare suplinitoare, cu un copil de crescut, aflata la dispozitia ( sau indispozitia) inpectorilor si directorilor de scoli, umbland cu capul aproximativ plecat, in fiecare toamna, in cautarea unui post pentru inca un an, inca un an, inca un an….
Si mai vine o toamna, si iar in deal la inspectorat… De data asta ma duce Directoarea, nervoasa pe Inspector ca pe mine m-a scos si m-a inlocuit cu alta (ca doar pila nu s-a inventat acum). Si Directoarea da un pumn in masa Inspectorului si zice: „Sa-i dai un post BUN, ca fata a MUNCIT!” Si Inspectorul ma trimite la „Scoala De Elita” , unde e puhoi de copii la clasa I si e nevoie de cineva care vrea sa MUNCEASCA!
„Ei, dah, -zic eu in gandul meu- cred ca exact de mine ii arde Directorului, de o mucoasa de douazecisicevadeanifarapilesicuuncopildecrescut! Dar, hai sa ma prezint acolo, sa zica Directorul ca nu ma primeste si sa vin inapoi la Inspector ca sa imi dea un post UNDEVA.”
Si ajung eu la Directorul Scolii de Elita si ma prezint si directorul zice: „Vezi, ca eu am cerut de la Inspector sa-mi trimita un om care MUNCESTE! Tu crezi ca esti in stare sa MUNCESTI????” Eu, cu capul aproape plecat, in raspund: „Da.”
Si incep sa MUNCESC. Cu copilul tinandu-se de fusta mea- la propriu-pentru ca la cresa inca nu e program. Inscrieri la clasa I, testari, cereri, dosare.
Sedinta de formare a claselor. Directorul ne pune la rand in functie de vechime si faima iar eu sunt a patra din patru-desigur. Directorul rosteste pe rand numele copiilor si ne intreaba in ordinea de pe tricou: „Il vrei tu? Il vrei tu? Il vrei tu?” Daca numele nu este pe lista de preferinte a vreunuia dintre cei trei dinaintea mea, Directorul zice pe un ton neutru: „Ia-l tu, Ileano”-ca asta e numele cu care m-au cadorisit. Copiii erau admisi sau respinsi de cei trei dupa criterii cum ar fi „sa am si eu o coafeza” sau „pentru ca nu am pe nimeni la Alimentara”. In cazul meu, imi era indiferent, ca oricum nu credeam ca voi ramane la Scoala de Elita prea multe zile dupa 15 septembrie. Ca o compensatie pentru intelegerea de care am dat dovada si ca gest democratic, mi se aloca litera A in seria claselor I.
Si se face 15 septembrie. Si vin parintii emotionati cu copiii si florile de rigoare. Si, pentru ca am litera A, incep sa-mi strig lista. Din vreo 40 de copii, doar trei intra in clasa. Eu nu am nicio surpriza, dar, cu capul aproape plecat, le spun celor care nu au intrat sa se gandeasca, pentru ca eu plec la Inspector si imi da alt loc de munca, dar ei nu vor avea unde duce copiii in prima zi de scoala.
Intre timp, colegii de serie si-au strigat si ei listele, au intrat in clasa, „Atentie, se inchid usile!” si, dupa unele codeli, exclamatii de mirare, incercari zadarnice de a mai gasi o batista de loc in clasa la care sperau sa ajunga, incet-incet a intrat si gasca mea in clasa.
Si uite asa, cu suspine si regrete, cu indoiala si revolta, am inceput noi: o invatatoare de douazecisicevadeanifarapilesicuuncopildecrescutsicucapulniciodatasuficientdeplecat, o mare de parinti, bunici, fratiori, surioare, unchi, matusi, vecine si prieteni de familie, sa insotim in calatoria fantastica a claselor primare pe cei (in total in cei 4 ani) 49 de copii. Pentru ca, vorba chinezului, ai nevoie de un sat intreg pentru a educa un copil.
Numai ca trebuia ca fiecare dintre acesti copii sa devina Omul Nou
Va urma.

Reclame

Din ce motive ii mai reclama profesorii pe directori…


Azi a avut loc intr-o oarecare scoala din Romania un consiliu profesoral extraordinar!!!
Si extraordinar este un atribut care se potriveste la fix cu subiectul!
Dom’derector este ras-ras-ras-reclamat ca ar face niste actiuni care seamana mai mult cu un scenariu comedie Sf pentru copiii creduli.
Dar autoritatile sesizate trebuie sa ancheteze cazul si sa dea raspuns la reclamatie. Iata unul dintre motivele pentru care am cam compatimit soarta celor care au functii si responsabilitati de control.
A fost semnificativa reactia „auditoriului” la citirea respectivei reclamatii: 88%au ramas cu gura cascata de nu au mai putut zice nimic, 2%au ras de si-au luxat mandibulele, 3% si-au dat cu parerea neautorizata, 2%si-au dat cu parerea avizata in domeniu, 3%si-au pastrat seriozitatea (oameni cu functii) 1% a tacut ca era reclamantul si 1% n-a avut nicio reactie pentru ca era absent motivat.
Ma gandeam sa lansez un sondaj de opinie, de genul:
Din ce cauza a facut colegul/a nostru/a reclamatia pe motivul respectiv ?
a) examenul psihologic anual nu a fost relevant;
b) examenul psihologic anual a fost relevant, dar a sarit sindicatul si (l-) a salvat(-o);
c) examenul psihologic anual a fost relevant, nu a sarit sindicatul si nu (l-) a salvat(-o) dar el/ea a zis ma doare-n cot de testarea voastra!
d) examenul psihologic anual a fost asa-si-asa, iar el/ea are ceva contra directorului ca-i vrea functia;
e) examenul psihologic anual si statutul de derector (al derectorului) nu au nicio legatura cu – si anume- reclamatia, el/ea a reclamat pentru ca ashea au vrut mushkii lui/ei;

…dar m-am razgandit…
Spre deosebire de el/ea, imi pot gasi preocupari de timp liber mai vesele decat sa am grija altora, chiar daca este vorba de el/ea.
Si-mi amintesc in final o vorba a mamei:
Fereste, Doamne, pe toata lumea! Si fereste-ma si pe mine!