Despre cum am format eu Omul Nou in ultimii ani ai comunismului (I)


Partea I: Despre cum am inceput eu sa educ ultima mea promotie de Oameni Noi
(Nota: Orice asemanare cu situatii din era post-revolutionara este cutremuratoare)
„Educarea gustului artistic, a sensibilitatii estetice a elevilor contribuie la formarea omului nou, care va cultiva relatii bazate pe sentimente umane, pe principii de etica, estetica si echitate la locul de munca.”
Nu, nu e un citat din vreo lucrare de acum douazeci si ceva de ani!
E dintr-o prezentare mult prea actuala ca sa nu ma faca sa ma infior! Cineva, dupa atatia ani, inca mai are manierismele verbale caracteristice acelei perioade! Si pune aceste vorbe intr-un context presupus contemporan, presupus educational!
Mai intai expresia ma zgarie pe retina, apoi imi da ocazia de introspectie: „Bine-bine, critici tu pe altii, dar tuu… tu ce faceai, mai ales in ultimii ani ai comunismului?”
Pai, ce sa fac si eu??? Educam Omul Nou!
In ultimii ani de comunism eram o biata invatatoare suplinitoare, cu un copil de crescut, aflata la dispozitia ( sau indispozitia) inpectorilor si directorilor de scoli, umbland cu capul aproximativ plecat, in fiecare toamna, in cautarea unui post pentru inca un an, inca un an, inca un an….
Si mai vine o toamna, si iar in deal la inspectorat… De data asta ma duce Directoarea, nervoasa pe Inspector ca pe mine m-a scos si m-a inlocuit cu alta (ca doar pila nu s-a inventat acum). Si Directoarea da un pumn in masa Inspectorului si zice: „Sa-i dai un post BUN, ca fata a MUNCIT!” Si Inspectorul ma trimite la „Scoala De Elita” , unde e puhoi de copii la clasa I si e nevoie de cineva care vrea sa MUNCEASCA!
„Ei, dah, -zic eu in gandul meu- cred ca exact de mine ii arde Directorului, de o mucoasa de douazecisicevadeanifarapilesicuuncopildecrescut! Dar, hai sa ma prezint acolo, sa zica Directorul ca nu ma primeste si sa vin inapoi la Inspector ca sa imi dea un post UNDEVA.”
Si ajung eu la Directorul Scolii de Elita si ma prezint si directorul zice: „Vezi, ca eu am cerut de la Inspector sa-mi trimita un om care MUNCESTE! Tu crezi ca esti in stare sa MUNCESTI????” Eu, cu capul aproape plecat, in raspund: „Da.”
Si incep sa MUNCESC. Cu copilul tinandu-se de fusta mea- la propriu-pentru ca la cresa inca nu e program. Inscrieri la clasa I, testari, cereri, dosare.
Sedinta de formare a claselor. Directorul ne pune la rand in functie de vechime si faima iar eu sunt a patra din patru-desigur. Directorul rosteste pe rand numele copiilor si ne intreaba in ordinea de pe tricou: „Il vrei tu? Il vrei tu? Il vrei tu?” Daca numele nu este pe lista de preferinte a vreunuia dintre cei trei dinaintea mea, Directorul zice pe un ton neutru: „Ia-l tu, Ileano”-ca asta e numele cu care m-au cadorisit. Copiii erau admisi sau respinsi de cei trei dupa criterii cum ar fi „sa am si eu o coafeza” sau „pentru ca nu am pe nimeni la Alimentara”. In cazul meu, imi era indiferent, ca oricum nu credeam ca voi ramane la Scoala de Elita prea multe zile dupa 15 septembrie. Ca o compensatie pentru intelegerea de care am dat dovada si ca gest democratic, mi se aloca litera A in seria claselor I.
Si se face 15 septembrie. Si vin parintii emotionati cu copiii si florile de rigoare. Si, pentru ca am litera A, incep sa-mi strig lista. Din vreo 40 de copii, doar trei intra in clasa. Eu nu am nicio surpriza, dar, cu capul aproape plecat, le spun celor care nu au intrat sa se gandeasca, pentru ca eu plec la Inspector si imi da alt loc de munca, dar ei nu vor avea unde duce copiii in prima zi de scoala.
Intre timp, colegii de serie si-au strigat si ei listele, au intrat in clasa, „Atentie, se inchid usile!” si, dupa unele codeli, exclamatii de mirare, incercari zadarnice de a mai gasi o batista de loc in clasa la care sperau sa ajunga, incet-incet a intrat si gasca mea in clasa.
Si uite asa, cu suspine si regrete, cu indoiala si revolta, am inceput noi: o invatatoare de douazecisicevadeanifarapilesicuuncopildecrescutsicucapulniciodatasuficientdeplecat, o mare de parinti, bunici, fratiori, surioare, unchi, matusi, vecine si prieteni de familie, sa insotim in calatoria fantastica a claselor primare pe cei (in total in cei 4 ani) 49 de copii. Pentru ca, vorba chinezului, ai nevoie de un sat intreg pentru a educa un copil.
Numai ca trebuia ca fiecare dintre acesti copii sa devina Omul Nou
Va urma.

Anunțuri

2 responses to “Despre cum am format eu Omul Nou in ultimii ani ai comunismului (I)

  1. desi ma asteptam la sensul ,,celalalt ” al omului nou , sunt incantat sa descopar ca ,,omul nou ” poate fi si cuantificarea firescului social …

  2. Sunt unul din acei parinti care si-a adus copilul si a avut curajul sa va incredinteze „odrasla”. Era in primul an al activitatii dumneavoastra la acea scoala de elita.
    Dupa 25 de ani inca nu am rostit suficent de des : „Multumesc din inima doamna invatatoare !”
    Catalina, fiica mea, nu numai ca este modelul de „Om Nou” creat de d-vs., dar acum in cel mai indepartat colt de pe planeta, va urmeaza pas cu pas.
    Sunt foarte mandru de ea si asta pentru ca si dumneavaoastra ati pus multa dragoste, pasine, daruire si munca la formarea ei inca din primul an de scoala.
    M-ati emotionat profund prin articolul d-vs. si ma bucur ca fotografia facuta de mine acum douazecisicevadeani si postata de Lucian pe „Facebook” a declansat aceasta rememorare a inceputului activitatii d-vs. didactice.
    Astept cu nerabdare continuarea acestei povesti adevarate si inca o data in numele parintilor va spun: MULTUMESC !

Comentează sau lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s