Despre cum am format eu Omul Nou in ultimii ani ai comunismului (III)


Partea a III-a: Despre ASTIACHIARMAASCULTACESPUN, OMULNOUCULEGEFIRMITURILEDEPEJOSCUDEGETELELE, MAREAFAMILIE, SFINTIINOSTRIBUNICI si CANDSI-AFRACTURATCOPILULMEUFEMURUL,cu un mic detour prin sistemul de sanatate: „CAREBAIETEL???”;
Nu, nu e prima data cand am de a face cu sedintele cu parintii sau cu discutiile individuale pe care trebuia sa le port cu acestia. Ba pot sa spun ca, in sase ani de lucru in invatamant, avusesem deja patru contexte diferite in care ma exersasem.
Dar e pentru prima data cand, analizand rezultatele obtinute in urma acestor intalniri, constat cu perplexitate ca ASTIACHIARMAASCULTACESPUN!!!
Pentru ca eu exprim solicitarea, pocnesc din degete si solicitarea mea este indeplinita! Pentru ca reusim impreuna sa aducem, dupa puterea noastra, putina culoare si lumina in sala noastra de clasa, care e acum ca o oaza intr-o lume cenusie si sordida.
Pentru ca ASTIA nu tin cont ca au si ei servicii de luni pana duminica si iar de la capat si isi gasesc timp sa fie langa copiii lor si langa mine de fiecare data cand e ceva de facut.
Pentru ca ASTIA, care au fiecare sarcini si responsabilitati ingrozitor de apasatoare in numele construirii societatiisocialistemultilateraldezvoltate, isi gasesc timpul si puterea sa mai vina si la scoala pentru a face curatenie in clasa, inclusiv pentru a bate cei circa 70 metri patrati de mocheta de sub bancile copiilor (pentru ca aceasta sarcina nu este trecuta in fisa postului femeii de serviciu; ea trebuie doar sa mature, dar la noi nu are altceva de facut decat sa deschida usa si sa constate zilnic faptul ca OMULNOUCULEGEFIRMITURILEDEPEJOSCUDEGETELELE si goleste cosul de gunoi in sacul de la baie).
Pentru ca ASTIA se dau de trei ori peste cap si le procura copiilor tot ce le cer, ei stiu de unde, ca doar toata lumea stie ce goale sunt magazinele.
Pentru ca ASTIA, care de regula ma surclaseaza prin nivelul studiilor, etc, ASTIACHIARMAASCULTACESPUN si invata de la desteapta de mine cum sa-si ajute copiii la lectii vorbindu-le pe „limba scolareasca”.
Si uite asa, zi de zi, pas cu pas, fara sa stim cand si cum, devenim MAREAFAMILIE, in care copiii sunt responsabilitatea tuturor- si nimeni nu trece nepasator, daca unul dintre copii are o problema.
In MAREAFAMILIE, noi construim societateasocialistamultilateraldezvoltata si formam OMULNOU in felul nostru propriu, actionand ca o comunitate de invatare, cu mult inainte de a se fi importat conceptul.
In MAREAFAMILIE, nu conteaza cine indeplineste sarcinile, atata timp cat scopul este indeplinit si copiilor li se ofera sprijinul de care au nevoie.
In marea familie, SFINTIINOSTRIBUNICI sunt bunicii tuturor copiilor si nu ne lasa niciodata la greu. Si nu se plang niciodata, ca doar sunt SFINTIINOSTRIBUNICI.
Si au rabdare uriasa cu noi, astia, ca si eu am nevoie de SFINTIINOSTRIBUNICI, ca sa-si faca timp ma asculte, ca sa ma sfatuiasca una-alta si chiar ca sa ma dojeneasca atunci cand depasesc limitele cu aroganta si incapatanarea mea de atotstiutoare, careia nimeni nu-i gaseste leacul: „Tovarasa invatatoare, nu stiti cat e de greu sa ai copil la scoala!” „Ba stiu, cum sa nu stiu?!” „Nu-nu, veti sti abia cand veti avea si dumneavoastra copil la scoala!” Si asa a fost!
In marea familie, SFINTIINOSTRIBUNICI fac de serviciu la tovarasainvatatoare acasa, pentru ca baietelul ei de doi ani jumate si-a fracturat piciorul la cresa si e in ghips pana la subsuori si trebuie sa stea cineva cu el cat tovarasainvatatoare e la scoala. Pentru ca, in societateasocialistamultilateraldezvoltata, oameniimuncii nu au voie sa lipseasca de la „servici” , decat daca crapadraculuisausuntincoma. Si eu, in prostia mea, iau de bun sloganul si imi sacrific copilul pe altarul societatiisocialistemultilateraldezvoltate si nu imi iau concediu medical, pentru ca dupa aceea trebuie sa daunotaexplicativa si sa particip la sedinta in care mi se aduc critici. Nu, multumesc.
In ziua CANDSI-AFRACTURATCOPILULMEUFEMURUL, eram la scoala. Ma duc eu la pranz sa duc catalogul la secretariat si Secretara imi zice intr-o doara:”Vezi ca au sunat pe la 10 de ca cresa lu’fecioru-tu, au zis ca si-a rupt un picior, sau ceva…”.
Nu pot povesti cum am ajuns la cresa, ca nu stiu. Acolo, tovarasele imi fac un scandal monstru ca sunt o mama iresponsabila si ca nu am venit imediat sa ma ocup de internarea lui si ca au trebuit ele sa se ocupe de asta in locul meu. In graba de a ajunge mai repede langa copilul meu, nu mai stau sa aflu cum si-a fracturat copilul meu piciorul. Si n-am aflat niciodata adevarul.
Acum urmeaza un detour prin sistemul sanitar.
Ajung eu la spital. Toata lumea se uita urat la mama asta denaturata. O asistenta imi arata scarbita usa in spatele careia este copilulmeu. Si constat ca puiul meu este in spatele usii LA PROPRIU! Are patul asezat in asa fel, incat usa se izbeste de el la fiecare deschidere, provocandu-i dureri inspaimantatoare. O „mama” internata in acelasi salon tocmai urla la el sa nu mai tipe de durere, ca il bate. Cind ma vede, copilul meu incearca sa rosteasca: „mama!” dar nu are glas. Copilul meu si-a pierdut darul vorbirii. Ajunge imediat si varulutata care sta aproape de spital. A adus damigenele abia sosite de la tara si le-a distribuit si acum avem, eu si copilumeucareamutitdespaima, rezerva noastra. De a doua zi, dupa ce i se pune ghipsul, incep demutizarea. Vine seara si mi se aduce in rezerva un copilas de la Casa Copilului, cam de aceeasi varsta si cu acelasi tip de aparat ghipsat ca si al copilului meu. Era la termen si trebuia sa i se scoata ghipsul. In afara de mine, ca eram cu el in aceeasi incapere, au mai trecut pe la el femeile care aduceau mancarea. In ziua in care ne-am externat, ii zic asistentei care-mi scria biletul de iesire ca baietelul celalalt a ramas singur in rezerva. Cu o privire buimaca, asistenta ma intreaba: „CAREBAIETEL????”
Am terminat si cu detourul asta.
Si ma intorc la tema zilei.
DRAGII MEI, VOI, ASTIACARECHIARM-ATIASCULTATCESPUN, SFINTIINOSTRIBUNICI SI TOTI CEI CARE NE-ATI AJUTAT SA SCAPAM CU BINE DIN TOATE, EU, CEA CUCAPULNICIODATASUFICIENT DEPLECAT, MA INCHIN PANA LA PAMANT IN FATA VOASTRA, PENTRU CA DE LA VOI AM INVATAT CUM TREBUIE SA NE PESE DE COPIII NOSTRI!
Foarte probabil ca va urma.

Anunțuri

One response to “Despre cum am format eu Omul Nou in ultimii ani ai comunismului (III)

  1. Meme bengescu

    Extraordinara reflectare a unei situatii adevarate. Dar cui ii pasa!? Mie cel putin, da.

Comentează sau lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s