Monthly Archives: mai 2011

O lectie: Corina Bud


Voi ati auzit de fata asta?

Cand a aparut la concursul de dans habar nu aveam cine e- ei, nah, sunt de-acum si eu o baba, nu mai tin pasul!

Am citit apoi pe net , i-am ascultat din piese, i-am vizitat pagina de Facebook si am zis: „Aha. O cantareata.”

Am mai vazut-o si pe la o povestire de noapte- si de abia atunci am inteles mai bine cine este Corina Bud. Pentru ca, dintre vedetele care s-au implicat trup si suflet in acest concurs, editie de editie, ea este prima la care observ ca are capacitatea de a prezenta clar cazul pe care il sustine. Este adevarat, cazul ei este „greu”, dar Corina nu s-a lasat nicio clipa in baza dificultatii cazului, ci a performat la maximum – in ringul de dans, in sala de repetitii, in vizita facuta acasa la copilul acela (atat de talentat si atat de devotat familiei sale!) dar si in interviurile pe care le-a dat.

Am urmarit ultimele vreo trei etape ale concursului mai mult pentru ea si echipa ei.  Toti finalistii au fost extraordinari. Dar Corina ne-a dat tuturor o lectie despre cum sa rezolvi probleme (si nu s-a lasat prada valurilor de lacrimi -justificate, de altfel-  din preajma ei) si cum sa faci advocacy ( si nu s-a lansat in lamentari de genul vaaaai, ce necajit e „cazul”meu, ooohh, ce mai lupt eu pentru el!”). pentru ca, pe langa grija de a dansa cat mai bine, ea si-a mai asumat un rol: acela de a ne aminti, ori de cate ori avea microfonul, pentru cine si de ce lupta.

Au mai fost unele vedete (e drept, extrem de putine) de-a lungul editiilor care erau preocupate mai ales sa arate cat de tare se sacrifica ele pentru cazul lor, cat de multe idei au ei cu privire la cum sa-si faca treaba coregrafii, cat de ocupati erau ei su cum mai pierd timpul pe la concursul ala si cata recunostinta ar trebui sa avem noi toti pentru ceea ce fac ei. Iar despre cazul propriu-zis- mai putin…

Marea majoritate a vedetelor care se implica in acest gen de actiuni de sprijin ajung sa munceasca din convingere pentru cazurile pe care le sustin.  Dar cred ca ar trebui sa invatam de la Corina Bud cum sa procedam cand dorim sa sprijinim efectiv si eficient o cauza. In aceste situatii, lacrimile si lamentarile sunt pentru cei care chiar sunt afectati direct de situatie. Daca doresti sa-i ajuti sa-si gaseasca drumul, trebuie sa ramai cu capul pe umeri si sa explici tuturor situatia reala.  Chiar daca dupa aceea te ascunzi sa nu te vada nimeni ca sa-ti descarci riul de lacrimi.

Echipa Corinei a castigat Marele Premiu aseara si nu cred ca ar putea contesta cineva meritul lor. Desi un membru al juriului si-a exprimat „opinia personala” in timpul votului- sper ca si-a cerut macar scuze de la ceilalti ulterior!

Eu, daca as avea de sustinut o cauza sociala, mi-as dori foarte mult sa fiu in echipa cu Corina Bud. Pentru ca sunt convinsa ca este o vedeta care a demonstrat ca poate directiona interesul public spre cauzele pe care le sustine.

Astept si eu ca si in Romania sa se faca topuri ale celor mai influente personalitati, ca sa o propun pe Corina Bud- eu una, imi exprim respectul maxim si ma declar fan. http://www.facebook.com/CorinaOfficial

Reclame

Cum sa termini anul scolar in forta (review Edutopia- I)


M-am decis definitiv!

Sunt fan EDUTOPIA!

George Lucas is the best!

Azi am citit pe site-ul Edutopia un articol „de sezon”al lui Larry Ferlazzo.

{Larry Ferlazzo predă engleză la Luther Burbank High School din Sacramento, California. El scrie un popular blog pentru profesori şi este autorul a trei cărţi. El sprijină, de asemenea, un blog care împărtăşeşte idei şi resurse prin care să se îmbunătățească relația scoala-mamă. Acest articol este adaptat dupa” Ajuta studenţii sa se motiveze: răspunsuri practice la provocările clasei }

http://www.edutopia.org/blog/larry-ferlazzo-how-to-end-school-year-strong

Autorul ne da cateva sugestii prin care sa revigoram ultimele saptamani de la finele anului scolar.

Propunerile lui se bazeaza pe o teorie legata de marea importanta a modului in care se incheie o etapa, pentru succesul pe care il vom avea in etapa urmatoare. In cazul educatiei,  autorul sustine ca de modul in care finalizam un an scolar depinde succesul din anul scolar urmator:  modul in care elevii se vor adapta cerintelor la nivelul urmator, modul in care vor percepe disciplina pe care o predam, ce vor simti fata de profesorii actuali si viitori.

De aceea, nu este timp sa ne relaxam tocmai acum.

Autorul ne da cateva sugestii:

-sa-i lasam pe elevi sa planifice in grup o unitate de invatare, in functie de interesele lor;

-daca ideea anterioara este greu de aplicat, am putea realiza cu ei alte proiecte de invatare in cooperare;

-am putea organiza excursii de studiu, reale sau virtuale;

-am putea, de asemeni, sa testam integrarea in lectia a unor noi tehnologii;

Larry Ferlazzo nu uita ca si profesorii au nevoie sa se „energizeze” in perioada asta, drept pentru care ne da si noua sugestii in acest sens:

-am putea sa ne planificam timpul petrecut la scoala, pentru a-l folosi eficient si pentru a-l reduce (…? cuuuummm?????)

-sa citim ceva nou din specialitatea noastra, poate ne vin ceva idei de improspatare;

-sa citim site-uri sau sa vizionam videoclipuri care prezinta modul in care lucreaza altii la orele lor;

-sa scriem ceva care ar putea fi util de impartasit  cu colegii nostri si sa-i punem la curent cu ce am scris, de exemplu prin intermediul blogurilor personale (iata cum mi-a venit si mie ideea…);

-sa petrecem unele pauze discutand cu colegi mai noi sau cu care nu prea petrecem timp de obicei, avand astfel ocazia sa ne energizam reciproc prin „povesti didactice” proaspete.

Si mie mi-au venit unele idei despre ce s-ar putea face pentru a ne „seta”- si noi, si elevii- pentru anul care va urma:

-am putea, de exemplu, sa le aratam manualele din anul urmator si sa le povestim despre ce vor invata; sau, daca vom avea cu ei o disciplina noua, pe care nu au studiat-o, am putea sa mergem sa facem cunostinta cu ei si sa le povestim cum va fi;

-am putea sa le dam un chestionar despre asteptarile si temerile lor cu privire la anul scolar care urmeaza si sa incercam sa le dam feed-back la ceea ce ne impartasesc.

Si, desigur, am putea vizita uneori site-ul EDUTOPIA, pentru ca am putea observa cat de UNIVERSALE sunt preocuparile, provocarile, intrebarile si grijile educatorilor!

Daca maine n-ar fi fost sfarsitul lumii/ Wild Horses


Daca maine n-ar fi fost sfarsitul lumii, in Romania ar fi venit avioane pline cu americani care stiu sa manuiasca lassourile, care s-ar fi constituit intr-o forta de interventie pentru salvarea cailor salbatici din Delta.

Daca maine n-ar fi fost sfarsitul lumii, in Romania ar fi venit reprezentanti ai comunitatilor din stepele rusesti, care ar fi pus la dispozitie un teren imens pentru salvarea cailor salbatici din Delta.

Daca maine n-ar fi fost sfarsitul lumii, din Delta romaneasca si pana in stepa ruseasca n-ar mai fi ramas garduri la case, pentru ca toata lumea le-ar fi smuls pentru a construi un culoar transnational prin care sa treaca , pentru a fi salvati, caii salbatici din Delta.

Daca maine n-ar fi fost sfarsitul lumii, o multime imensa de oameni ar fi stat langa garduri pentru a le intari, razand admirativ pentru forta cailor salbatici care ar fi zguduit pamantul in goana lor spre noul salas.

Daca maine n-ar fi fost sfarsitul lumii, mii de oameni ar fi stat in noaptea asta de veghe pentru a proteja somnul cailor salbatici la primul popas.

Daca maine n-ar fi fost sfarsitul lumii, reporterii de teren ai televiziunilor ar fi transmis din babelul unor elicoptere imagini si impresii despre extraordinara calatorie si nemaivazuta solidaritate a unor natiuni in lupta comuna pentru salvarea simbolurilor libertatii absolute.

Daca maine n-ar fi fost sfarsitul lumii,  poate s-ar fi ratacit- asa, ca-n filme-  un manz de mama lui . Si un tanar curajos care intamplator ar avea pasaport valabil si ar sti sa calareasca ar primi la urgenta vizele de trecere necesare pentru a-l conduce pe bietul manz spre locul in care -minune finala, punct culminant al misiunii de salvare- s-ar intalni cu mama lui, care ar astepta nelinistita la capatul culoarului. Si tanarul s-ar intoarce in glorie prin culoar , in uralele multimii de oameni care prin el ar sarbatori pe toti cei care au dat ajutor la salvarea cailor salbatici din Delta Dunarii.

Daca maine n-ar fi fost sfarsitul lumii, peste 100 de ani, cand toate resursele naturale ar fi secatuite, stranepotii nostri s-ar aproviziona cu cai de tractiune sau  de calarie din stepa populata de caii salbatici „de rasa Delta” si le-ar fi recunoscatori stramosilor lor, atat de mult!

Dar maine este sfarsitul lumii si sacrificarea cailor salbatici nu mai are pentru noi nicio importanta…scenariul de mai sus nu mai este folositor nimanui!

…si totusi, daca maine nu vine sfarsitul lumii???…

Se dezvolta o Miscare care a scapat si celor de la WIKILEAKS!


Eram pe punctul de a posta ceva cu titlul : “DESPRE ACTIUNE, CONSECINTA SI RESPONSABILITATE” .

Am hotarat sa aman pentru mai tarziu subiectul, pentru ca am gasit curajul necesar pentru a face o dezvaluire de mare importanta.

De mai multa vreme, se dezvolta in secret si se insinueaza crescand in toate planurile actiunii sociale o Miscare care ar putea avea un impact imposibil de prezis asupra societatii contemporane si a viitorului nostru.

Mai intai, Miscarea i-a cuprins pe cei mai labili, asa cum de altfel -sociologii pot confirma- se intampla in toate cazurile de Miscari care racoleaza prozeliti.

Ulterior, cei care au vazut in Miscare o oportunitate de a se afirma, s-au inrolat, pentru ca –nu-i asa?- cei labili au nevoie de lideri si de modele de urmat!

Fiind din ce in ce mai bine organizata si obtinand realizari si faima imposibil de ignorat, Miscarea aduna ca un aspirator cu vacuum tot mai multi prozeliti si observ ca- vai!- deja adera la ea familii intregi!  In unele localitati mai mici, doar cei plecati la munca in strainatate au mai scapat de racolare!

Cel mai mare impact se observa in ultimul timp la categoriile de persoane care au locuri de munca.  Stiu asta cu siguranta, pentru ca si eu am fost racolata-si nici nu mi-am dat seama cand! Pentru ca marea sarlatanie a Miscarii este ca nu tine o baza de date. Doar observarea modului de viata al  membrilor ei poate duce la identificarea acestora.

Ca sa nu mai prelungesc suspansul ca la Tanar si Nelinistit, dezvalui acum si aici ca numele Miscarii este SLOW MOTION (intr-o traducere aproximativa, MISCAREA LENTA) – si are si un slogan:  “Nu lasa pe maine ceea ce poti amana pe termen nedefinit!”

Iata un exemplu prin care pot demonstra existenta Miscarii.

In iarna, a aparut chiar in parcarea din fata blocului meu EA- groapa mea preferata!. Tocmai pe placul meu- nici prea mare/nici prea mica, nici prea adanca/nici prea oabla, cu o margine nici prea exacta/nici prea aleatorie. In fiecare dimineata ne aruncam priviri cu coada ochiului, amical. Acum vreo luna, cineva a ornat-o frumos aruncand in ea  un pilon de fonta frumos vopsit in dungi rosii, galbene, negre. Ma speriasem ca va disparea curand si ma pregateam sa arunc in semn de ramas-bun un bilet de autobuz folosit pe locul care i-ar fi marcat mormantul, dar am avut amandoua noroc:  se pare ca prietenia noastra nu trece printr-o amenintare imediata.

Acum doua zile, pe trotuarul de peste drum a mai aparut o groapa- dar aceea are o margine rectangulara si este cam lacoma si neastamparata, deoarece in cele trei zile ale copilariei ei deja a muscat de anvelope trei masini –una pe zi- (pentru ca pe trotuarul respectiv este actualmente loc de parcare, ce, nu e clar???). Marturisesc cu sinceritate ca pe aceasta nu o simpatizez, in primul rand pentru ca prefer sa-i fiu fidela gropitei mele si in al doilea rand dupa fiecare muscatura de anvelopa a venit cel putin o persoana cu camera video sa o filmeze si mie nu-mi plac vedetismele astea!

Oricum, ii urez mult succes in viata, pentru ca asta ar garanta si persistenta gropitei mele preferate.

…………………………………………………………………………………………….

1) Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare sub orice aspect.

2) Fiecare sa inteleaga ce vrea, ca nu-i nicio problema. Probabil nu este foarte clar ce am dorit sa transmit, dar am decis sa aman pentru alta data ingrijorarea cu privire la acest aspect. LONG LIVE SLOW MOTION!

3) Multumesc autorului acestei fotografii care ilustreaza atat de plastic efectele Miscarii!

Blogger până la moarte. Un american bolnav de cancer a postat pe internet până în ultima clipă a vieţii


Blogger până la moarte. Un american bolnav de cancer a postat pe internet până în ultima clipă a vieţii.