Galerie

Au trecut doi ani! (Cristinei, de ne- uitare…)


”Idealuri: Aș vrea sa calatoresc la bordul unui vapor, in cea mai lungă călătorie care ar exista vreodată.
Puncte forte: loialitatea”
(așa s-a autoprezentat, la: http://www.tagged.com/profile.html?uid=36920350 )

Dragă Cristina,
Au trecut deja doi ani!
Eu încă nu pot să cred că nu mai vii, prefer să-mi imaginez că ai plecat în acea lungă călătorie pe un vas care plutește pe oceanele lumii și că te bucuri să vezi cu ochii tăi locurile despre care povesteai copiilor la școală.
Să știi că T. e bine, a intrat la liceu și mă rog să aibă lumină în suflet, limpezime in minte și înțelegere în preajmă.
Bon Voyage!- și te rog să mă lași și pe mine să te însoțesc, când va veni timpul…

Aceasta este o continuare la:

https://educatiapentruviitor.wordpress.com/2011/04/03/pentru-cea-nascuta-doar-pentru-a-suferi/


  • Dedicație:
    ”A longdrawn carol, mournful, holy,
    She chanted loudly, chanted lowly,
    Till her eyes were darken’d wholly,
    And her smooth face sharpen’d slowly,
    Turn’d to tower’d Camelot:
    For ere she reach’d upon the tide
    The first house by the water-side,
    Singing in her song she died,
    The Lady of Shalott.”
    (Tennyson, 1832 )
    Tennyson’s poem ‘The Lady of Shallott’ published in 1883 tells of a woman suffering under an undisclosured curse, and living isolated in a tower near King Arthur’s castle. She is allowed to see the outside world only through its reflection in a mirror. One day she glimpses the handsome knight Lancelot reflected and cannot resist looking at him directly. The punishment that follows results in her drifting in her boat downstream to Camelot ‘singing her last song,’ but dying before reaching there. Waterhouse shows her letting go the boat’s chains, while staring at the crucifix, placed in front of the three glittering candles.
  • Anunțuri

    2 responses to “Au trecut doi ani! (Cristinei, de ne- uitare…)

    1. Pingback: Despre vizite la domiciliul elevilor si cum m-am vindecat eu de a le mai face… | EDUCAȚIA PENTRU VIITOR

    2. Amintirea pe care ţi-o poartă ceilalţi reprezintă adevărata nemurire! Recent,o doamnă tare dragă mie,mi-a spus că,atunci când nu va mai fi şi eu voi avea nevoie de ajutor,doar să mă gândesc la ea şi va găsi o cale să vină să mă ajute.Firescul cu care mi-a spus acest lucru m-a surprins enorm pentru că nu auzi în fiecare zi asemenea lucruri .M-a surprins şi
      împăcarea ei cu sine care a venit odată cu vârsta…De fiecare dată când pomenesc această „invitaţie” inedită,plâng liniştit şi nu mă pot abţine să nu mă întreb :”Oare care va fi prima persoană căreia îi voi spune şi eu aceleaşi lucruri ?” Fără asemenea gânduri, am fi mai puţin oameni…sau deloc.

    Comentează sau lasă un răspuns

    Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

    Logo WordPress.com

    Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

    Poză Twitter

    Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Facebook

    Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Google+

    Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

    Conectare la %s