Galerie

Clasa I- prima zi de școală…


Pentru că de la lili3d am primit o invitație pe care o onorez cu drag,
Pentru că în ultimii 48 de ani, de când aveam 2 ani, în fiecare septembrie, fără excepție, am avut parte de o primă zi de școală,
Pentru că în ultimele zile am avut de consolat și încurajat câțiva părinți sfârșiți de emoție că le intră copiii la școală,
Pentru că mâine este iar prima zi de școală,
iată câteva frânturi de amintiri personale.
În prima mea zi din clasa I am intrat pe poarta școlii cu pași siguri și inima ușoară, pentru că mă purta pe aripi iluzorii curajul inconștienței. Cât am stat prin curtea școlii să înceapă festivitatea, clopoțeii violet cumpărați cu mari sacrificii de ai mei s-au pleoștit de tot iar domnul învățător i-a depozitat bine în coșul de gunoi de după ușa clasei, în secunda în care i-a primit. Norocul meu a fost că am realizat cam ce viață am dus în clasa aia de fițe cu mulți ani după terminarea anilor de școală primară. Și că, în situațiile de criză maximă, Domnul tot pe mine mă punea să-l scot din încurcătură- cu menținerea ordinii în clasă cât e el plecat, cu dirijarea corului când erau concursuri, cu trimiterea mea la selecțiile pentru formații artistice, unde știa că voi intra sigur sau cu scoaterea mea la tablă când avea inspecții.
…Prima mea zi de școală ca învățătoare- 19 ani neîmpliniți, un cer de speranțe și milioane de întrebări și gânduri. Țin minte că am rămas foarte mirată când am văzut că părinții copiilor mă tratează cu seriozitate- și am realizat că am fost promovată, în fapt, în lumea adulților.
…Apoi a venit rândul copilului meu. Eu tocmai intram în al doilea an de facultate (cinci ani la cursuri de zi, cu continuarea serviciului ca învățătoare) și, ca să scutesc relația școală-familie, mi-am luat copilul la mine în clasă. Nu-mi făceam griji să-l întreb în ce stare este și care este părerea lui cu privire la școală, că doar de când a deschis ochii tot fusese cu mine prin școli. Iar de la 3 luni tot mersese ba la creșă, ba la cămin. Cu o seară înainte de prima zi de școală, îl învelesc, îl sărut de noapte bună și sting lumina. Nu ajung să ies, că-l aud suspinând a plâns. Aprind lumina :
-De ce plângi acum?
-Of, of- zice el- oare ce-am să mă fac eu cu școala asta???
-Păi, doar știi că vei fi la mama în clasă, nu mai plânge!
Văzând că am argumente dar simțind încă nevoia să plângă, îmi răspunde:
-Da, dar de la a cincea încolo…???
Pe moment m-a bufnit râsul de profunzinea de gândire a plodului meu de 7 ani. Dar ”de la a cincea încolo” am constatat că mare dreptate a avut!
De câte ori mă întreabă cineva de ce m-am făcut învățătoare, sau- acum- de ce lucrez cu copiii cu cerințe speciale, dau răspunsuri diferite. Dar în gândul meu știu un motiv care mă urmărește de când am intrat în învățământ: acela că vreau să ofer copiilor de care mă ocup o viață de școlar mai bună decât am avut parte eu și copilul meu, căutând să înlătur cât mai mult discriminarea și nedreptatea din calea lor.
Pentru toți cei care mâine au prima zi de școală : vă transmit urările mele de succes, putere de muncă și să aveți parte de un mediu școlar securizant din punct de vedere fizic și emoțional.

 

Anunțuri

10 responses to “Clasa I- prima zi de școală…

  1. Pingback: Comentarii despre inscrierea si evaluarea psihosomatica la clasa pregatitoare si clasa I | EDUCAȚIA PENTRU VIITOR

  2. Mesajul CCD CS la începutul noului an şcolar 2011 – 2012
    Dragi elevi si părinţi, stimaţi colegi,
    reprezentanţi ai comunităţilor locale,
    Ca să parafrazăm un înţelept aforism chinezesc, trăim vremuri interesante. Atât de interesante, încât pare că lucrurile nu mai au gravitaţie, că rostul pentru care erau gândite şi create nu se regăseşte în lumea nostră atât de grăbită, de eterogenă, de complicată până la nerecunoaştere. Nu mai avem timp, nici răbdare de a-l aloca faptelor cu adevărat importante.
    În aceste vremuri de criză mondială, care nu este numai una exclusiv financiar-economică, ci, în egală măsură, morală, sufletească şi intelectuală, atingând, pe alocuri, datele înseşi ale condiţiei noastre de oameni, vă propun, la începutul acestui an şcolar, crucial pentru învăţământul românesc (anul aplicării Legii nr. 1/2011 a Educaţiei Naţionale şi al adoptării noilor Regulamente şi Metodologii), să încercăm, împreună sau fiecare în propria conştiinţă, să ne regăsim rostul pierdut sau poate rătăcit din vina noastră sau a altora: rostul de elev, rostul de părinte, rostul de dascăl, rostul comunităţii.
    Să ne întoarcem fiecare la identitatea proprie şi, redescoperind-o, să credem în valorile morale ale învăţământului românesc, în rosturile învăţăturii pe care, de la Spiru Haret încoace, le tot invocăm în spiritul unei tradiţii sănătoase, dar pe care vremurile ce au urmat au îmbolnăvit-o aproape iremediabil.
    E singura credinţă ce poate aprinde minima speranţă …
    Să credem aşadar în începuturile anotimpului verde al învăţământului – verdele de acasă şi de pretutindeni – al învăţăturii, al şansei noastre, singura, de a izbândi, al bucuriei împărtăşite pe care o picură fiecare victorie a raţiunii asupra haosului.
    Inceputul fiecarui an şcolar reprezinta o bucurie şi o provocare pentru fiecare dintre noi în ceea ce priveste competiţia şi munca, cunoasterea şi disciplina, încrederea şi speranţa.
    O privire retrospectivă asupra anului şcolar trecut ne aduce aminte de problemele şi dificultăţile prin care am trecut, dar şi de capacitatea şi forţa extraordinară de mobilizare a cadrelor didactice şi a directorilor nostri, care, în ciuda tuturor greutăţilor, au pus binele şi interesul elevului înaintea oricărei alte preocupari şi dorinţe.
    Cu siguranţă că anul şcolar 2010-2011 nu a fost anul nostru cel mai bun… Nu am obţinut poate cele mai bune rezultate, dar a fost anul în care, cu obiectivitate, am avut curajul să recunoaştem şi să ne asumăm realitatea. Este clar că sistemul nostru de educaţie are probleme serioase. Este evident că şcoala noastră are nevoie de schimbări profunde. Cu siguranţă, viitorul elevilor noştri şi viitorul naţiunii noastre depind de capacitatea noastră de a descoperi cauzele, de a propune soluţiile şi de a implementa schimbările. Stim cu toţii că societatea de mâine va arăta aşa cum arată şcolile noastre astăzi.
    În faţa acestei responsabilităţi uriaşe, îndemnul pentru fiecare dascăl este să nu renunţe la a investi în vieţile elevilor cunoaştere, valori şi idealuri înalte, să nu se lase influenţaţi de vremuri, ci să se ridice deasupra lor, să fie biruitori şi demni, modele vrednice de urmat pentru discipolii lor.
    În faţa aceleiaşi responsabilităţi, invitaţia pentru părinţi este să se implice activ în educaţia copiilor, să fie prezenţi în viaţa şcolii, alături de profesori.
    Copiilor şi elevilor noştri le adresez provocarea competiţiei, a muncii, a disciplinei şi a studiului cu seriozitate.
    Voi sunteţi sensul existenţei noastre ca dascali, voi sunteţi cei în care ne investim astăzi cu dăruire şi speranţă pentru un mâine pe care îl dorim altfel, mai frumos, mai curat, cu şcoli mai bune şi mai atractive.
    Înţelegând să ne asumăm toate aceste deziderate împreună, vă urez să aveţi parte de multă sănătate şi putere de muncă, de multe bucurii şi realizări în noul an şcolar 2011-2012 !
    DEVIZA NOASTRĂ, a Casei Corpului Didactic Caraş-Severin a fost şi rămâne „FORMARE – DEZVOLTARE – PERFORMANŢĂ”, şi aceasta pentru că:
    ”Formarea trebuie să devină o obişnuinţă, o parte constantă a activităţii profesionale a cadrelor didactice şi nu să rămână un eveniment sporadic şi lipsit de consistenţă. Dezvoltarea profesională continuă este condiţia performanţei şi, deci, a calităţii! Succesul unui program de formare constă în succesul pe care un cadru didactic sau un manager îl are în practicile sale profesionale cotidiene. Succesul unui profesor sau al unui manager este reflectat în succesul elevilor dintr-o şcoală.”
    Aşa să ne ajute Dumnezeu !
    Prof. Tudor DEACONU – directorul Casei Corpului Didactic Caraş-Severin

  3. Pingback: Parfumul primei zile de şcoală | innerspacejournal

  4. Amintiri,amintiri…La 6 ani şi jumătate, am păşit pe poarta şcolii !!! Eram un pui speriat rău. Mama, care a fost cadru didactic,m-a dat la şcoală ca să scape de mine.Era prea ocupată cu munca,cu şedinţele…La vremea aceea ,copiii mergeau la şcoală la 7 sau 8 ani.Am luat viaţa in piept de foarte devreme.La 17 ani şi jumătate eram studentă,iar la 21 de ani eram un copil cu copil.
    În primul an de învăţământ,în prima zi de şcoală ,aveam 22 de ani şi eram diriginta unor handralăi de clasa a X-a care aveau 18 ani.Toţi doreau să mă cucerească,toţi făceau glume (proaste în majoritatea lor) ca să mă impresioneze.Greu început !!! Acest prim an şcolar rămâne unul de referinţă pentru că am învăţat că nu obţii nimic de la un elev dacă îl jigneşti sau îi pui notă proastă când nu mai ai argumente.Iar cu disciplina lor…Foarte multe reuşite am avut cu ironia fină, făcîndu-i pe ceilalţi să râdă.Orgoliul lor de cocoşi era ţinta mea.Şi reuşeam să-i strunesc.Tot atunci ,am învăţat că autoritatea se câştigă,nu se impune.Ehei,m-au năvălit amintirile…
    Şi e toamnă iar…Vă doresc să ne comportăm ca un îndrăgostit care nu şi-a mai văzut iubita de un an întreg şi a strâns atâta dor în suflet…Să nu ne prindem în deznădejde ! Să ne bucurăm de toamna aceasta magică,de ploile care curăţă sufletele şi spală grijile,de fructele parfumate şi zemoase.Dacă putem să facem asta,am descoperit secretul fericirii !
    Un an bun şi liniştit cât să nu ne plictisim !

  5. Mulţumim, asemenea.
    Gânduri frumoase.

  6. Codruta Brancu, Timisoara

    multumesc!!!!!

Comentează sau lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s