Galerie

Despre vizitele la domiciliul elevilor si cum m-am vindecat eu de a le mai face…


Eu m-am vindecat de vizite la domiciliu. Prin primii ani post-revolutionari, am mers intr- o vizita ANUNTATA, PLANIFICATA SI CONFIRMATA, la domiciliul unui elev.

Sun la usa, mi se da drumul… si aflu incremenita ca, in urma cu doar un minut, sotul s-a decis sa-i taie beregata sotiei cu toporul din dotare. Imi promite ca va face o pauza cat sa se duca dupa un kil de vin si dupa aia… Cum pleaca, eu incerc sa o conving pe doamna sa iasa cu mine din casa imediat. Doamna imi raspunde ca nu pleaca, vrea sa vada daca domnul chiar va avea tupeul sa-i taie gatul.

Eu nu am dorit sa vad pana unde merge tupeul domnului, asa ca am sters-o de la locul faptei.

Doamna a scapat cu bine. Fiul dumnealor- NU. Pe la 14 ani a fost diagnosticat cu depresie severa, abia a reusit sa termine un liceu si traieste din ajutorul de handicap… Asa ca, mi-am asumat riscul sa primesc penalizari, dar eu, pe probleme de invatamant, la usile oamenilor straini nu mai am ce cauta!

NICI MACAR CU PROGRAMARE!

Alte postari legate de violenta in familie:

https://educatiapentruviitor.wordpress.com/2011/07/21/au-trecut-doi-ani-cristinei-de-ne-uitare/

https://educatiapentruviitor.wordpress.com/2011/04/03/pentru-cea-nascuta-doar-pentru-a-suferi/

Anunțuri

3 responses to “Despre vizitele la domiciliul elevilor si cum m-am vindecat eu de a le mai face…

  1. Eu am mers cu recensamantul in urma cu vreo 3 ani, impreuna cu o colega. Ne-a trimis directorul scolii la care predam atunci. Intr-o curte, ne-a primit un nene ametit bine si cu un topor in mana. Deranjat de prezenta noastra acolo si de faptul ca nu intelegea ce cautam, a ridicat tonul la noi. Bineinteles ca am plecat imediat. E riscant sa intri in casele tuturor strainilor, mai ales cand esti femeie si in primii ani de invatamant, intr-un sat de la marginea lumii.

  2. Parcă au trecut 1000 de ani de atunci…Chiar le făceam.Era un eveniment pentru majoritatea părinţilor (nu ca ai tăi,deşi erau destui nebuni peste tot).Tratarea cu o cafeluţă,o prăjitură făcută în casă special pentru această vizită era un gest de curtoazie,de respect era un gest apreciat şi de doamna dirigintă deoarece ,la vremea aceea,nu se găsea cafea pe toate drumurile.Oricum,eu zic că nu se mai potriveşte cu vremurile de azi.
    Ca să depăşim nostalgia trecutului ( de fapt a tinereţii ) ,”programarea” de azi ar putea fi deschiderea camerei web pentru a vedea camera copilului şi condiţiile pe care le oferă familia,completarea datelor personale ale elevului în caietul dirigintelui s-ar putea face on line,prin Chat…O posibilă variantă a vizitelor la domiciliul elevilor în zilele noastre…De ce nu ?Mai şuguim şi noi…

    • corect! bine ar fi sa se poata face si inscrierea la scoala tot asa… :))
      Cat despre parintii in cauza, pentru edificare, ambii aveau studii superioare, ca sa fie clar! 😦

Comentează sau lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s