Galerie

Ma las de fumat (2)-De ce m-am apucat???


teacher 001 Tin minte primii mei ani de munca in invatamant, cand stateam cu batista la nas daca se fuma langa mine, spre delirul colegilor mei fumatori. Unde s-a evaporat fata aceea???Iat-o, tanara domnisoara si copil inca, cu doua saptamani inainte de a deveni „tovarasa invatatoare”…:)))

Nu, au nu m-am apucat de fumat ca o adolescenta rebela, ci ca tanar adult in cunostinta de cauza. Cu hotararea de a distruge ceva care pentru mine insemna totul si care imi aducea doar gustul dulce-amar al sperantelor zadarnice. Fara mustrari de constiinta si fara regrete. Cu convingerea ca imi fac doar mie rau si ca nimeni in afara de mine nu ar trebui sa aiba o problema cu asta.

Cat despre argumentul banilor, acesta nu exista si nu a existat pentru mine vreodata, deoarece consider ca starea de bine a oamenilor primeaza.

Iar pentru mine, la un moment dat, starea mea de bine a devenit dependenta de renuntarea la niste iluzii. Exact, Dana, am „taiat raul de la radacina” dintr-o data, pentru ca de asta depindea modul in care trebuia sa imi revizuiesc viata si sa caut noi orizonturi. Nu era vorba de nicio dezamagire sentimentala, slava Domnului, am gasit intotdeauna puterea sa trec peste.  Era vorba despre o bucata din identitatea pe care mi-o construisem de cand am deschis ochii pe lume. Despre munca si sperante care nu se mai materializau. Si care la un moment dat m-au facut sa ma intreb: „De ce-mi fac mie rau in continuare? De ce continui sa merg pe un drum care traverseaza doar un pustiu si care imi arata la orizont doar aparitii de Fata morgana? ” Si am luat masura cea mai drastica, prin care stiam ca voi opri aceasta calatorie spre nicaieri.

In fata parintilor mei am fumat cand aveam deja vreo 40 de ani. Dupa aceea a fost usor sa fumez in fata oricui, fara remuscari… „Asta sunt, la naiba, ma accepti sau pleaca!”

Pana cand copilul meu, tanar adult fumator, mi-a zis „Mama, ma ingrijorezi, fumezi PREA MULT!”… (Ei da, unul dintre dezavantajele fumatorului este ca nu poate cere copilului sau sa nu fumeze, atata timp cat el insusi o face! Ce fel de exempul personal dai?)

Pana cand oameni pe care ii respect si care ma sustin neconditionat in ceea ce fac au inceput sa ma indemne sa renunt. Unii dintre ei impartasindu-mi experienta lor personala in renuntatul la fumat.

Pana cand „adolescentii rebeli” au inceput sa-mi explice EI mie ca gresesc! Care e adultul si care e copilul in povestea asta?

Ce faci cand copilul tau este ingrijorat pentru tine? Ce faci in situatia in care astfel de oameni iti spun: „Cred ca ar fi bine sa faci ASTA!”?

Si mai ales, ce faci cu increderea lor in tine, dovedita in n+1 situatii???

Cred ca merita macar sa incerc, dar mai ales merita sa fac tot ce pot ca sa nu-i dezamagesc, pentru ca ei n-au facut-o!

Este ora 11 ziua 2 si am fumat pana acum doua tigari. Cei care imi stiu obiceiurile pot aprecia, cred, ca e DE BINE.

SOMEDAY SOON!

Related: https://educatiapentruviitor.wordpress.com/2013/03/23/ma-las-de-fumat-1/

Anunțuri

Comentează sau lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s