Galerie

Reforma, mon amour -2- Educația incluzivă…


La finalul lui 2015, pe platforma Uniunii Europene s-au publicat Concluziile Comitetului Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități: Importanța bunăstării copiilor cu dizabilități în Uniunea Europeană. (documentele aici: European Platform for Investing in Children )

În ceea ce privește calitatea educației oferite copiilor cu dizabilități, raportul precizează (traducerea noastră neoficială):

”Educatie (art. 24)

60. Comitetul este preocupat de faptul că în diferite state membre ale Uniunii Europene mulți băieți și fete (dar) și adulți cu dizabilități nu pot accesa o educație incluzivă de calitate în spiritul Convenției (Drepturilor Persoanelor cu dizabilităţi -n.n.).

 61. Comitetul recomandă ca Uniunea Europeană să evalueze situația curentă și să ia măsuri pentru facilitarea accesului la (…) o educație incluzivă de calitate pentru toți elevii cu dizabilități, în spiritul Convenției și să includă indicatori specifici problematicii dizabilităților în Strategia Europe 2020, când evaluează educația. ”

”Sugestiile Comitetului (CRPD- n.n.) includ: utilizarea de alte fonduri UE disponibile, cum ar fi fondurile de investiții și structurale europene (fonduri ESI),  implicarea copiilor cu dizabilități în luarea deciziilor, deoarece acestea afectează viața lor, să se permită copiilor și reprezentanților acestora să fie consultați cu privire la astfel de probleme, creșterea măsurilor de promovare a  incluziunii sociale, continuarea conștientizării privind drepturile copiilor cu dizabilități, favorizarea dezinstituționalizării, precum și prevenirea instituționalizării pe viitor. Noul termen de examinare a practicilor UE va avea loc în 2019 pentru a reevalua drepturile persoanelor cu dizabilități.”

Pentru noi, ”micile rândulețe” de mai sus sunt cronica unui eșec anunțat.

”La ei”, evaluarea și înscrierea copiilor cu dizabilități în școli se realizează pe baza unor scoruri clare, pe baza cărora copilul intră în școală cu lista completă și strict personalizată a serviciilor necesare.  ”La noi”, orientarea se realizează în funcție de criterii laxe iar existența, în ”școala integratoare”, a specialiștilor care să ofere acele servicii este o întâmplare fericită.

”La ei”, o școală incluzivă asigură și condițiile de resurse și logistice necesare integrării diferitelor categorii de dizabilități. ”La noi”, orice școală este considerată aptă de integrare, aprioric.

”La ei”, orice copil are asigurată o masă caldă la școală. ”La noi”, deși există prevederi legale încă din 2011, de abia acum se fac analize și statistici privind posibilitatea de a acorda drepturile de hrană și îmbrăcăminte elevilor cu cerințe speciale.

”La ei”, specialistul e specialist și asigură coordonarea demersurilor școlii și ale familiei, îndrumă profesorii și asistenții personali ai elevilor cu dizabilități. Acești asistenți personali sunt asigurați de școală, în funcție de nevoile elevilor. ”La noi”, profesorul itinerant este și coordonator, și asistent personal pentru toți cei 8-12 elevi de care se ocupă, elevi care de regulă sunt împrăștiați într-un număr destul de mare de clase diferite. Profesorul itinerant trebuie să fie omniprezent și să asigure, eventual, toate materialele adaptate de care au nevoie elevii integrați. Profesorul itinerant e un factotum.

Cum ziceam, ”la ei” școala sau serviciile sociale asigură asistentul personal. ”La noi”? Să-i întrebăm pe părinții copiilor: câte sacrificii, câte umilințe și câtă renunțare trebuie să îndure, pentru a asigura ”din resurse proprii” însoțitori pentru copii … asta, dacă ”școala integratoare” acceptă prezența acestor însoțitori la ore…

”La ei” deja educația incluzivă este o normalitate a practicii școlare. ”La noi”, nu doar educația incluzivă, ci educarea elevilor de nivel mediu și slab (care nu sunt capabili de performanțe apte să gâdile orgoliul celor care-i educă) pare a fi considerată o muncă umilitoare și fără rost. Și asta nu se va schimba, atâta timp cât societatea va transforma în eroi doar educatorii care ”dau olimpici”. Credeți-mă, majoritatea celor care se implică în mod real în educația incluzivă sunt, cu adevărat, EROI. 

Da, avem nevoie și de cei care au știința educării copiilor capabili de performanță.

Dar avem nevoie foarte mare și de cei care muncesc să scoată din negură și mințișoarele celor mai puțin dăruiți cu talente … pentru că și aceștia au același drept la VIAȚĂ. 

Nu am ce recomandări să fac. Cine are ochi de citit și suflet de rezonat, o să înțeleagă. Și, dacă are PUTEREA, o să știe ce e de făcut.

Update: Ca dovadă cu reforma e în curs, iată ce informații am descoperit între timp (sigur că nu se referă la rolul pe care profesorii de specialitate l-ar putea avea în acest proces, dar ne-am obișnuit deja! ) : Intălnire CEDCO- Min. Educ.

Recomand pe temă asemănătoare: Să recapitulăm…

 

 

Anunțuri

2 responses to “Reforma, mon amour -2- Educația incluzivă…

  1. Pingback: Reforma, mon amour -3- ”O masă amorfă”… | EDUCAȚIA PENTRU VIITOR

  2. Pingback: Reforma, mon amour… 1- Să recapitulăm… | EDUCAȚIA PENTRU VIITOR

Comentează sau lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s